băjenărie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂJENĂRÍE s. f. (Înv.) Băjenie. [Var.: bejănăríe, bejenăríe s. f.] – Băjenar + suf. -ie.
băjenărie(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂJENĂRÍE s. f. (Înv. și arh.) Băjenie. [Var.: bejănăríe, bejeneríe s. f.] – Din băjenar + suf. -ie.
băjenărie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) băjenăríe (înv.) s. f., art. băjenăría, g.-d. art. băjenăríei; pl. băjenăríi, art. băjenăríile
băjenărie(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂJENĂRÍE s. f. (Înv.). Băjenie. [Var.: bejănăríe, bejeneríe s. f.] — Băjenar + suf. -ie.