băjenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂJÉNIE, băjenii, s. f. Fugă (vremelnică) a populației din cauza invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a asupririi; timpul petrecut în această situație; băjenărie, băjenărit. [
Var.:
bejánie, bejénie s. f.] – Din
sl. bĕžanije.băjenie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂJÉNIE, băjenii, s. f. (
Înv. și
arh.)
1. Fugă (în masă) a populației din cauza unei invazii dușmane, a persecuțiilor politice sau a exploatării boierești; pribegie, refugiu; timpul petrecut în pribegie.
2. (
Concr.) Șiruri, coloane de băjenari. [
Var.:
bejắnie, bejénie s. f.] – Slav (
v. sl. bĕžanije).băjenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băjénie (
înv.)
(-ni-e) s. f.,
art. băjénia (-ni-a), g.-d. art. băjéniei; pl. băjénii, art. băjéniile (-ni-i-)băjenie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)băjenie f. V.
bejenie.băjenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂJÉNIE, băjenii, s. f. (
Înv.) Fugă (vremelnică) a populației din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi;
p. ext. timpul petrecut în această situație; băjenărie, băjenărit. [
Var.:
bejánie, bejénie s. f.] — Din
sl. bĕžanije.