băiețoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂIEȚÓI, băiețoi, s. m. (
Depr. sau glumeț) Augmentativ al lui
băiat. ♦ Fată cu apucături de băiat. –
Băiat +
suf. -
oi.băiețoi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂIEȚÓI, băiețoi, s. m. (
Depr.) Augmentativ al lui
băiat. ♦ Fată cu apucături de băiat.
băiețoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băiețói s. m.,
pl. băiețói, art. băiețóiibăiețoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂIEȚÓI, băiețoi, s. m. (
Depr. sau glumeț) Augmentativ al lui
băiat. ♦ Fată cu apucături de băiat. —
Băiat +
suf. -oi.