băiețime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂIEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de băieți. –
Băiat +
suf. -
ime.băiețime (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂIEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de băieți. – Din
băiat +
suf. -ime.băiețime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băiețíme (rar)
s. f.,
g.-d. art. băiețímiibăiețime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂIEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de băieți. —
Băiat +
suf. -ime.