băiețesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. De băiat, specific băieților. –
Băiat + suf. -
esc.băiețesc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. De băiat. – Din
băiat +
suf. -esc.băĭețesc (Dicționaru limbii românești, 1939)băĭețésc, -eáscă adj. De băĭat.
băiețesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băiețésc adj. m.,
f. băiețeáscă; pl. m. și
f. băiețéștibăiețesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂIEȚÉSC, -EÁSCĂ, băiețești, adj. De băiat, specific băieților. —
Băiat +
suf. -esc.