băieșime - explicat in DEX

băieșime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂIEȘÍME s. f. (Reg.) Totalitatea băieșilor; mulțime de băieși. – Băieș + suf. -ime.

băieșime (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂIEȘÍME s. f. (Reg.) Totalitatea băieșilor; mulțime de băieși. – Din băieș + suf. -ime.

băieșime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
băieșíme (reg.) s. f., g.-d. art. băieșímii

băieșime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂIEȘÍME s. f. (Reg.) Totalitatea băieșilor; mulțime de băieși. — Băieș + suf. -ime.