băgător - explicat in DEX

băgător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. – Băga + suf. -ător.

băgător (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (În expr., mai ales ir.) Băgător de seamă = care observă, care e atent (la ceva); precaut, circumspect, prudent. ♦ (Substantivat; fam.) Supraveghetor. ♦ (Substantivat) Persoană care introduce snopii la batoză. – Din băga + suf. -(ă)tor.

băgător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
băgătór adj. m., pl. băgătóri; f. sg. și pl. băgătoáre

băgător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
băgător a. care bagă: băgător de seamă, atent.

băgător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂGĂTÓR, -OÁRE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. — Băga + suf. -ător.