băgăreț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. (
Fam.) Care se amestecă insistent în toate; băgăcios, înfigăreț. –
Băga +
suf. -ăreț.băgăreț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. Care se amestecă nepoftit (în discuție); înfigăreț. – Din
băga +
suf. -(ă)reț.băgăreț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băgăréț (
fam.)
adj. m.,
pl. băgăréți; f. băgăreáță, pl. băgăréțebăgăreț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂGĂRÉȚ, -EÁȚĂ, băgăreți, -e, adj. (
Fam.) Care se amestecă insistent în toate; băgăcios, înfigăreț. —
Băga +
suf. -ăreț.