bădărănos - explicat in DEX

bădărănos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂDĂRĂNÓS, -OÁSĂ, bădărănoși, -oase, adj. (Rar) De bădăran, grosolan; care arată bădărănie. – Bădăran + suf. -os.

bădărănos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂDĂRĂNÓS, -OÁSĂ, bădărănoși, -oase, adj. (Rar) Grosolan. – Din bădăran + suf. -os.

bădărănos (Dicționaru limbii românești, 1939)
bădărănós, -oásă adj. Cu purtărĭ de bădăran, țărănos.

bădărănos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bădărănós (rar) adj. m., pl. bădărănóși; f. bădărănoásă, pl. bădărănoáse

bădărănos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂDĂRĂNÓS, -OÁSĂ, bădărănoși, -oase, adj. (Rar) De bădăran, grosolan; care arată bădărănie. — Bădăran + suf. -os.