bădăran - explicat in DEX

bădăran (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

bădăran (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bădărán (bădăráni), s. m. – Mitocan, necioplit. Mag. badaró „persoană care vorbește grosolan”, cu suf. -an (DAR). Cuvîntul mag. s-a păstrat în Mold. ca nume de familie (Bădărău) și bădărău, s. n. (turtă de porumb cu brînză), termen de circulație restrînsă, care pare a se explica prin noțiunea intermediară de „amestecat” sau „compus” (Scriban). Nu sînt probabile relațiile stabilite de Tiktin cu bade, și de Löbel cu tc., per. bedran „licențios”. Nici der. din țig. bedoro „flăcău, fată” nu pare sigură (Graur 123), bedoran „țăran” (primul cuvînt pare der. din mag. și al doilea din rom.). Der. bădărancă, s. f. (femeie cu apucături grosolane, mojică); bădărănesc, adj. (grosolan, mojic); bădărănie, s. f. (grosolănie, mitocănie); bădărănos, adj. (grosolan).

bădăran (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f. Persoană nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan. ◊ (Adjectival) Om bădăran. – Comp. magh. badaró.

bădăran (Dicționaru limbii românești, 1939)
bădărán, -că s. (din bădărăŭ, nume de familie în Moldova, d. ung. badaró, om care vorbește încurcat, d. badarni, badarogni, a hondrăni. P. înț., cp. cu balamut și mocan; p. suf., cu Jidan, măgădan. V. modoran și hondron). Munt. Mitocan, mojic, om necĭoplit.

bădăran (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bădărán adj. m., s. m., pl. bădăráni; adj. f., s. f. bădăránă, pl. bădăráne

bădăran (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bădăran m. mojic prost, țăran necioplit și îngâmfat. [Probabil în loc de buduran din budure, trunchiu, luat la figurat (= butuc)].

bădăran (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂDĂRÁN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. — Cf. magh. badar.