bădădăi - explicat in DEX

bădădăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂDĂDĂÍ, bădădăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fără rost, de colo-colo. [Var.: bădăduí vb. IV] – Probabil formație onomatopeică.

bădădăi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bădădăí (-ăésc, -ít), vb. – A umbla fără rost, de colo-colo; a chefui. Formație expresivă, bazată pe imitarea sonoră a mișcării prin intermediul ritmului ternar bă-dă-dă. Corespunde creațiilor expresive bă-lă-lă și bă-nă-nă. Aparțin celei de a doua: bălălăi, vb. (a bălăbăni, a legăna); bălălăială, s. f. (bălăbăneală); bălălău, adv. (atîrnînd). Se bazează pe acestă ultimă asociere sonoră: bănănăi, vb. (a bălăbăni, a legăna); bănănăială, s. f. (bălăbăneală). Cea de a doua consonanță a produs și bălăbăni, vb. (a balansa, a legăna; a face eforturi, a se strădui) și bălăbăneală, s. f. (mișcare înceată), der. normal, care echivalează al treilea termen cu primul, ca în bîldîbîc, și pe care Cihac încearcă inutil să-l explice prin rut. valandati; în alternanța sa consonantică este posibil să fi intervenit și tc. balaban „mare” › sb., bg. balaban, care nu figurează în rom. decît ca nume de familie destul de comun. În sfîrșit, aceluiași ritm ternar îi aparține bălăngăni, bălăngăi, vb. (a bate clopotele), balang(a), interj. (bang!, dang!), formații în care imaginea vizuală a mișcării limbii clopotului se asociază cu creația onomatopeică (cf. balang și sp. talán). Totuși, Scriban preferă să-l explice pe bădădăi prin mag. bodológni „a hoinări”, pe bălăngăni prin mag. bólogatni, și pe bălăbăni prin mag. belebolundúlni „a se speti, a munci din greu”. Pentru caracterul expresiv al acestor formații, cf. Graur, BL, IV, 91-97; Iordan, BF, II, 184.

bădădăi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂDĂDĂÍ, bădădăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fără rost, de colo-colo. [Var.: bădăduí vb. IV]

bădădăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bădădăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bădădăiésc, imperf. 3 sg. bădădăiá; conj. prez. 3 să bădădăiáscă

bădădăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂDĂDĂÍ, bădădăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fără rost, de colo-colo. [Var.: bădăduí vb. IV] — Probabil formație onomatopeică.

bădădăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bădădăì v. Mold. a umbla într´o doară: umblă bădădăind ca un nebun CR. [Onomatopee].