bădiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂDÍȚĂ s. m. (
Pop.) Diminutiv al lui bade; bădie, bădică, bădișor, bădițel. [
Var.:
bíță s. m.] –
Bade +
suf.-iță.
bădiță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂDÍȚĂ s. m. (
Pop.)
1. Diminutiv al lui
bade. 2. Termen de respect cu care cineva se adresează unui frate mai mare; nene.
bădiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bădíță (
pop.)
s. m.,
art. bădíța, g.-d. art. lui bădíța/bădíțeibădiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bădiță m. nume ce țăranca îl dă iubitului ei [V.
bade].
bădiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂDÍȚĂ s. m. (
Pop.) Diminutiv al lui
bade; bădie, bădică, bădișor, bădițel. [
Var.:
bíță s. m.] —
Bade + suf.-iță.