bădicuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂDICÚȚĂ,bădicuți, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Diminutiv al lui bădică. – Bădică + suf. -ută.
bădicuță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂDICÚȚĂ,bădicuți, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bădică.
bădicuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bădicúță (pop.) s. m., pl. bădicúți
bădicuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂDICÚȚĂ,bădicuți, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Diminutiv al lui bădică. — Bădică + suf. -uță.