băcăniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂCĂNÍȚĂ, băcănițe, s. f. (Rar) Nevasta băcanului
2. –
Băcan2 +
suf. -iță.băcăniță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂCĂNÍȚĂ, băcănițe, s. f. (Rar) Nevasta băcanului. – Din
băcan2 +
suf. -iță.băcăniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băcăníță (rar)
s. f.,
g.-d. art. băcăníței; pl. băcăníțebăcăniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂCĂNÍȚĂ, băcănițe, s. f. (Rar) Nevasta băcanului
1. —
Băcan1 +
suf. -iță.