băcănioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂCĂNIOÁRĂ,băcănioare, s. f. Diminutiv al lui băcănie (1). [Pr.: -ni-oa-] – Băcănie + suf. -ioară.
băcănioară(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂCĂNIOÁRĂ,băcănioare, s. f. Diminutiv al lui băcănie. [Pr.: -ni-oa-]
băcănioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) băcănioáră(-ni-oa-) (rar) s. f., g.-d. art. băcănioárei; pl. băcănioáre
băcănioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂCĂNIOÁRĂ,băcănioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui băcănie (2). [Pr.: -ni-oa-] — Băcănie + suf. -ioară.