băcănie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare.
2. (La
sg.) Ocupația băcanului
2.
3. (
Înv.; la
pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [
Var.: (
reg.)
băcălíe s. f.] –
Băcan2 +
suf. -ie.băcănie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare.
2. (La
sg.) Ocupația băcanului
2.
3. (La
pl.) Mirodenii. [
Var.: (
reg.)
băcălíe s. f.] – Din
băcan2 +
suf. -ie.băcănie (Dicționaru limbii românești, 1939)băcăníe f. (d.
băcan 1).
Munt. Băcălie.
băcănie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băcăníe s. f.,
art. băcănía, g.-d. art. băcăníei; pl. băcăníi, art. băcăníilebăcănie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)băcănie f.
1. arome sau condimente de bucate;
2. prăvălia unde ele se vând.
băcănie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare.
2. (La
sg.) Ocupația băcanului
1.
3. (
Înv.; la
pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [
Var.: (
reg.)
băcălíe s. f.] —
Băcan1 +
suf. -ie.