băciui - explicat in DEX

băciui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.

băciui (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
băciui, băciuiesc, v. t. a aresta.

băciui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Din baci.

băciui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
băciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 să băciuiáscă

băciui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). — Baci + suf. -ui.