băbătie - explicat in DEX

băbătie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂBĂTÍE, băbătii, s. f. (Reg.) Babă. ♦ Nevastă (bătrână). – Cf. babă.

băbătie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂBĂTÍE, băbătii, s. f. (Ir.) Babă. ♦ (Fam.) Nevastă (bătrână). – Din babă.

băbătie (Dicționaru limbii românești, 1939)
băbătíe f. (la Acad. „cp. cu bg. babetina, dim. d. baba”, la Cdr. „cp. cu rus. babatĭa”). Est. Iron. O biată babă.

băbătie (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
băbătíe, băbătii, (babă, băbuie, băbâcă), s.f. – 1. Element din sistemul de evacuare a fumului provenit de la cuptor; este construit din bârne de lemn, lipite cu lut și are o formă piramidală; este amplasat în tindă, la nivelul plafonului. Are rolul de a aduna și a răci fumul ce se ridică de la hornul vetrei (Șainelic 1986: 77). 2. Parascântei la casele țărănești vechi, situat în pod (Bilțiu): „Mai demult, o avut așé băbâcă-n pod, ca un cuptor din lespez’ de piatră, și acolo îl puné p’on șir de drod” (Bilțiu 2001: 280). – Din babă (NDU) + -ătie; Cuv. rom. preluat în magh. (babatyi; bobotyi) (Bakos 1982).

băbătie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
băbătíe (fam.) s. f., art. băbătía, g.-d. art. băbătíei; pl. băbătíi, art. băbătíile

băbătie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
băbătie f. Mold. băborniță (CR.).

băbătie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂBĂTÍE, băbătii, s. f. (Reg.) Babă. ♦ Nevastă (bătrână). — Cf. babă.