băbăluc - explicat in DEX

băbăluc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂBĂLÚC s. m. (Reg.; în loc. adj. și adv.) Din băbăluc = (care datează) din moși-strămoși, din timpuri străvechi. – Din scr. babaluk.

băbăluc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
băbălúc¹ (din ~) (înv., reg.) loc. adv.

băbăluc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
băbălúc² / băbălúcă (reg.) s. m. / s. f.

băbăluc (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
băbăluc, băbăluci s. m. v. băbălău

băbăluc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂBĂLÚC s. m. (Reg., în expr.) Din băbăluc = din moși-strămoși, din timpuri străvechi. ♦ Bătrân. – Sb. babaluk.

băbăluc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂBĂLÚC s. m. (Reg.; în loc. adj. și adv.) Din băbăluc = (care datează) din moși-strămoși, din timpuri străvechi. — Din sb. babaluk.