bâzâială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÂZÂIÁLĂ, bâzâieli, s. f. Faptul de
a bâzâi; zgomot produs de insectele care zboară; bâzâit, bâzâitură. [
Pr.: -
zâ-ia] –
Bâzâi +
suf. -
eală.bâzâială (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÂZÂIÁLĂ, bâzâieli, s. f. Bâzâit. – Din
bâzâi +
suf. -eală.bâzâială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bâzâiálă s. f.,
g.-d. art. bâzâiélii; pl. bâzâiélibâzâială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÂZÂIÁLĂ, bâzăieli, s. f. Faptul de
a bâzâi; zgomot produs de insectele care zboară; bâzâit, bâzâitură. [
Pr.: -
zâ-ia-] —
Bâzâi +
suf. -eală.