bâzoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÂZÓI s. n. (
Pop.) Coarda cu timbrul cel mai de jos a unor instrumente muzicale. –
Bâz +
suf. -
oi.bâzoi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÂZÓI s. n. (
Pop.) Coarda cu timbrul cel mai jos a unui instrument muzical. – Din
bâz +
suf. -
oi.bâzoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bâzói1 (viespe)
s. m.,
pl. bâzói, art. bâzóiibâzoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bâzói2 (
pop.) (coardă la instrumente muzicale)
s. n.,
pl. bâzoáiebâzoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÂZÓI1, bâzoaie, s. n. (
Pop.) Coarda cu timbrul cel mai jos a unor instrumente muzicale. —
Bâz +
suf. -oi.bâzoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÂZÓI2, bâzoi, s. m. Viespe. — Formație onomatopeică.