bâzdâganie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s. f. (
Pop. și
fam.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. – Din
sl. bezdyhanĩnŭ.bâzdâganie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s. f. Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie; bazaconie. – Slav (
v. sl. bezdyhanĩnŭ).
bâzdâganie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bâzdâgánie (
pop.)
(-ni-e) s. f.,
art. bâzdâgánia (-ni-a), g.-d. art. bâzdâgániei; pl. bâzdâgánii, art. bâzdâgániile (-ni-i-)bâzdâganie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s. f. (
Pop.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. — Din
sl. bezdyhanĭnŭ.