bâzdâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÂZDẤC s. n. (
Fam.) Toană
1, capriciu, hachițe. ◊
Expr. A-i sări (cuiva)
bâzdâcul = a se supăra. –
Et. nec.bâzdâc (Dicționar de argou al limbii române, 2007)bâzdâc, bâzdâcuri s. n. (er.) 1. penis.
2. vulvă; vagin.
bâzdâc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÂZDẤC s. n. (
Fam.) Supărare ușoară, toane, capriciu. ◊
Expr. A-i sări (cuiva)
bâzdâcul = a se supăra.
A-i veni (cuiva) sau
a-l apuca (pe cineva)
bâzdâcul = a-l apuca (pe cineva) pe neașteptate pofta de ceva; a avea toane.
bâzdâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bâzdấc (
fam.)
s. n.,
pl. bâzdấcuribâzdâc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÂZDẤC, bâzdâcuri, s. n. (
Fam.) Toană
1, capriciu, hachiță. ◊
Expr. A-i sări (cuiva)
bâzdâcul = a se supăra. —
Et. nec.