bârsă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BẤRSĂ, bârse, s. f. Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. –
Cf. alb. vërz.bârsă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BẤRSĂ, bârse, s. f. (
Reg.) Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. –
Comp. alb. vërz.bârsă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)bấrsă, -e, s.f. – Element din compunerea plugului de lemn. Bucata de fier care leagă cureaua și brăzdarul de grindei: „Uitându-mă după dânsa / Mi s-o rupt plazu și bârsa. / Eu făcându-mi bârsă nouă / Mni s-o rupt grindeiu’n doauă” (Țiplea 1906: 493). – Drăganu (1920: 27) propune sensul de „mesteacăn” (în limba traco-dacică): bârsa plugului putea fi confecționată din lemn de mesteacăn sau frasin; Cuv. autohton, cf. alb. vërz (NDU).
bârsă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bấrsă s. f.,
g.-d. art. bấrsei; pl. bấrsebârsă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bârsă (bârță) f. bucată de lemn sau de fier ce leagă plazul cu grindeiul plugului. [Origină necunoscută].
bârsă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BẤRSĂ, bârse, s. f. Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. —
Cf. alb. v ë r z.