bârnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BẤRNĂ, bârne, s. f. 1. Trunchi de copac (cojit și fățuit cu barda) folosit în construcții.
2. Aparat de gimnastică feminină, format dintr-o grindă de lemn lungă, dispusă orizontal deasupra solului, la o anumită înălțime, pe care se execută exerciții de echilibru. – Din
sl. brŭvĩno.bârnă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BẤRNĂ, bârne, s. f. Trunchi gros de copac, cojit (și fățuit cu barda), folosit ca material de construcție.
Vezi gunoiul (sau
paiul) din ochiul altuia și nu vezi bârna din ochiul tău = te supără micile defecte ale altora, dar nu-ți dai seama de defectele tale mari. – Slav (
v. sl. brŭvĩno).bârnă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bấrnă s. f.,
g.-d. art. bấrnei; pl. bấrnebârnă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bârnă f.
1. grindă mare de sprijinit temelia sau podul casei;
2. fig.
vede paiul din ochiul altuia și bârna dintr´al lui n’o vede (proverb evangelic). [Slav. BRŬVĬNO].
bârnă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BẤRNĂ, bârne, s. f. 1. Trunchi de copac (cojit și fățuit cu barda) folosit în construcții. 2. Aparat de gimnastică feminină, format dintr-o grindă de lemn lăcuit lungă, dispusă orizontal deasupra solului, la o anumită înălțime, pe care se execută exerciții de echilibru. — Din
sl. brŭvĭno.