bârlog - explicat in DEX

bârlog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÂRLÓG, bârloguri, s. n. Vizuină de urs; p. gener. Vizuină a altor animale sălbatice. ♦ Fig. Culcuș; locuință. – Din sl. brŭlogŭ.

bârlog (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
bârlog, bârloguri s. m. 1. gazdă de hoți. 2. locuința unei gazde de hoți.

bârlog (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÂRLÓG, bârloguri, s. n. Adăpost în care se retrage ursul; p. ext. loc de adăpost sau de culcuș al altor animale sălbatice. ♦ Fig. Culcuș; locuință. – Slav (v. sl. brŭlogŭ).

bârlog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bârlóg s. n., pl. bârlóguri

bârlog (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bârlog n. Mold. adăpostul fiarelor sălbatice (în special al ursului): intră prin bârloage și prinde urșii vii AL. [Slav. BRŬLOGŬ].

bârlog (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÂRLÓG, bârloguri, s. n. Vizuină de urs; p. gener. vizuină a oricăror animale sălbatice. ♦ Fig. Culcuș; locuință. — Din sl. brŭlogŭ.