bârfitor - explicat in DEX

bârfitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.

bârfitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Din bârfi + suf. -(i)tor.

bârfitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre

bârfitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bârfitor a. și m. 1. care bârfește sau vorbește de rău: lumea rea și bârfitoare; 2. care spune fleacuri, flecar.

bârfitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. — Bârfi + suf. -tor.