bârfeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÂRFEÁLĂ, bârfeli, s. f. Faptul de
a (se) bârfi; vorbe răuvoitoare la adresa cuiva: bârfire, bârfă, bârfit, cancan
1. –
Bârfi +
suf. -
eală.bârfeală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÂRFEÁLĂ, bârfeli, s. f. Faptul de
a (se) bârfi; vorbe calomnioase, defăimătoare.
bârfeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bârfeálă s. f.,
g.-d. art. bârfélii; pl. bârfélibârfeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bârfeală f.
1. calomnie, vorbe de rău;
2. vorbă de nimica.
bârfeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÂRFEÁLĂ, bărfeli, s. f. Faptul de
a (se) bârfi; vorbe răuvoitoare la adresa cuiva; bârfire, bârfă, bârfit, cancan
1. —
Bârfi +
suf. -eală.