bântui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV.
1. Tranz. și
intranz. (Despre forțele naturii: la
pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. A cutreiera. ♦
Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri) A pustii, a devasta, a face ravagii.
2. Tranz. (
Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (
Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate.
Să (mă) bântuie (Dumnezeu)! – Din
magh. bántani.bântui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV.
1. Intranz. (Despre un element al naturii, o calamitate etc.;
fig. despre griji, necazuri; la
pers. 3) A se abate cu furie, aducând pagube, a face ravagii. ♦
Tranz. Viscolul bântuie satele. 2. Tranz. (
Înv., despre oameni) A pustii, a devasta;
fig. a asupri, a oprima. –
Magh. bántani.bântui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bântuí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
bấntuie, imperf. 3
sg. bântuiá; conj. prez. 3
să bấntuiebântui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV.
1. Tranz. și
intranz. (Despre forțele naturii: la
pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦
Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la
pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii.
2. Tranz. (
Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (
Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate.
3. Intranz. și
tranz. (
Fam.) A cutreiera (1). — Din
magh. bántani.bântuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bântuì v.
1. a face mare pagubă, a vătăma, a strica:
piatra a bântuit rău bucatele; 2. a infesta:
Turcii bântuiră țara; 3. a pustii:
ciuma bântue orașul. [Ung. BÁNTANI].