bâldâbâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÂLDÂBẤC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea unui corp în apă; bâltâc. – Onomatopee.
bâldâbâc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÂLDÂBẤC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de rostogolirea și căderea unui corp în apă. – Onomatopee.
bâldâbâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bâldâbấc interj.bâldâbâc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÂLDÂBẤC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea unui corp în apă; bâltâc. — Onomatopee.