bâjbâitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BÂJBÂITÚRĂ,bâjbâituri, s. f. (Rar) Bâjbâială. [Pr.: -bâ-i-] – Bâjbâi + suf. -tură.
bâjbâitură(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BÂJBÂITÚRĂ,bâjbâituri, s. f. (Rar) Bâjbâială. – Din bâjbâi + suf. -(i)tură.
bâjbâitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bâjbâitúră (reg.) (-bâ-i-) s. f., g.-d. art. bâjbâitúrii; pl. bâjbâitúri
bâjbâitură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BÂJBÂITÚRĂ,bâjbâituri, s. f. (Rar) Bâjbâială. [Pr.: -bâ-i-] — Bâjbâi + suf. -tură.