bâhli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÂHLÍ, pers. 3
bâhlește, vb. IV.
Refl. (
Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). –
Cf. bahnă.bâhli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bâhlí (a se ~) (reg.)
(bâh-li) vb. refl., ind. prez. 3 sg.
se bâhléște, imperf. 3 sg.
se bâhleá; conj. prez. 3
să se bâhleáscăbâhli (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÂHLÍ, pers. 3
bâhlește, vb. IV.
Refl. (
Reg., despre lichide) A se altera prin stagnare, căpătând un miros urât; a se cloci. – Din
bahnă.bâhli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÂHLÍ, pers. 3
bâhlește, vb. IV.
Refl. (
Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). —
Cf. b a h n ă.