bușuma - explicat in DEX

bușuma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. A freca un cal cu un șomoiog de paie. – Et. nec.

bușuma (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Reg.) A freca un cal cu un șomoiog de paie sau de fân. [Var.: buciumá vb. I] – Din bușon (puțin cunoscut) „șomoiog de paie” (< fr. bouchon).

bușuma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bușumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bușumeáză

bușuma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUȘUMÁ, bușumez, vb. I. Tranz. (Rar) A freca un cal cu un șomoiog de paie. — Et. nec.