buzat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUZÁT, -Ă, buzați, -te, adj. 1. Cu buze mari și groase.
2. Fig. Păcălit, înșelat. –
Buză +
suf. -at.buzat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)buzat, buzați s. m. țigan.
buzat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUZÁT, -Ă, buzați, -te, adj. 1. Cu buze mari, groase.
2. Fig. (Rămas) cu buzele umflate; păcălit, dezamăgit. – Din
buză +
suf. -at.buzat (Dicționaru limbii românești, 1939)buzát, -ă adj. (d.
buză). Cu buze marĭ. Fig. Iron.
Păcălit, înșelat, supărat: l-a lăsat buzat, a rămas buzat.
V. bosunflat, decepționat, ploŭat.buzat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)buzát adj. m.,
pl. buzáți; f. buzátă, pl. buzátebuzat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)buzat a.
1. cu buze mari și groase;
2. cu buzele umflate:
te gonește și te lasă buzat.buzat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUZÁT, -Ă, buzați, -te, adj. 1. Cu buze mari și groase.
2. Fig. Păcălit, înșelat. —
Buză +
suf. -at.