butoarcă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BUTOÁRCĂ,butorci, s. f. (Reg.) Butură (3). – Et. nec.
butoarcă(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BUTOÁRCĂ,butorci, s. f. (Reg.) Butură (3).
butoarcă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) butoárcă (reg.) s. f., g.-d. art. butórcii; pl. butórci
butoarcă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BUTOÁRCĂ,butorci, s. f. (Reg.) Butură (3). — Et. nec.