burlăcie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BURLĂCÍE s. f. Viață de burlac; holteie. –
Burlac +
suf. -ie.burlăcie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BURLĂCÍE s. f. Viață de burlac. – Din
burlac +
suf. -ie.burlăcie (Dicționaru limbii românești, 1939)burlăcíe f. (d.
burlac). Celibat, starea de burlac.
burlăcie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)burlăcíe s. f.,
art. burlăcía, g.-d. burlăcíi, art. burlăcíeiburlăcie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)burlăcie f. Mold. starea burlacului:
cu burlăcia și însurătoarea rămânea baltă CR.
burlăcie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BURLĂCÍE s. f. Viață de burlac; holteie. —
Burlac +
suf. -ie.