burjui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BURJÚI, burjui, s. m. (Rar) Burghez. – Din
rus. burjui.burjui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BURJÚI, burjui, s. m. (
Pop.) Burghez. – Rus
buržui.burjui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)burjúi (
înv.)
s. m.,
pl. burjúi, art. burjúiiburjui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BURJÚI, burjui, s. m. (
Înv.) Burghez. — Din
rus. burjui.burjuĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*burjúĭ, -ĭe adj. și s. (rus.
buržúĭ, d. fr.
bourgeois).
Iron. (p. a rîde de ceĭ ce se servesc de acest cuv.). Burghez.