burduși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV.
1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (
1); a îndesa, a ticsi. ♦
Refl. (Rar; despre ape) A se umfla.
2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi.
3. Tranz. Fig. (
Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din
burduș.