burduhos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BURDUHÓS, -OÁSĂ, burduhoși, -oase, adj. Burtos. –
Burduh +
suf. -os.burduhos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BURDUHÓS, -OÁSĂ, burduhoși, -oase, adj. Burtos. – Din
burduh +
suf. -os.burduhos (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)burduhós, -oasă, adj. – Cu burta mare; burtos: „Atâția copii burduhoși” (Memoria 2001). – Burduh + -os.
burduhos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)burduhós (
pop.)
adj. m.,
pl. burduhóși; f. burduhoásă, pl. burduhoáseburduhos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BURDUHÓS, -OÁSĂ, burduhoși, -oase, adj. (
Pop.) Burtos. —
Burduh + suf. -os.