buncăr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÚNCĂR, buncăre, s. n. 1. Construcție alcătuită dintr-un recipient de oțel, de beton etc. și un schelet de susținere, destinată depozitării temporare a unor materiale granulare.
2. Cutie metalică destinată depozitării pieselor la mașinile-unelte în vederea prelucrării lor.
3. Compartiment amenajat pe nave pentru depozitarea combustibilului (cărbuni).
4. Mic adăpost blindat; cazemată. – Din
germ. Bunker. Cf. rus. bunker.buncăr (Dicționar de neologisme, 1986)BÚNCĂR s.n. 1. Siloz în care se înmagazinează cărbuni, minereuri etc. ♦ Depozit de combustibil pe o navă; (
p. ext.) combustibilul navei.
2. Pâlnie de alimentare cu cărbuni a locomotivelor.
3. (
Mil.) (Mic) adăpost blindat. [Pl.
-re, var.
buncher s.n. / < germ.
Bunker, cf. engl.
bunker].
buncăr (Marele dicționar de neologisme, 2000)BÚNCĂR s. n. 1. siloz în care se înmagazinează cărbuni, minereuri etc. ◊ compartiment în care se înmagazinează combustibilul, pe o navă. 2. pâlnie de alimentare cu cărbuni a locomotivelor. 3. adăpost blindat, cazemată. (< germ.
Bunker)
buncăr (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÚNCĂR, buncăre, s. n. 1. Depozit de înmagazinare a cărbunilor sau a minereurilor.
2. Pâlnie de alimentare cu cărbuni a locomotivelor.
3. (
Mil.) Mic adăpost blindat. –
Germ. Bunker.buncăr (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)búncăr s. n.,
pl. búncărebuncăr (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÚNCĂR, buncăre, s. n. 1. Construcție alcătuită dintr-un recipient de oțel, de beton etc. și un schelet de susținere, destinată depozitării temporare a unor materiale granulare.
2. Cutie metalică destinată depozitării pieselor la mașinile-unelte în vederea prelucrării lor.
3. Compartiment amenajat pe nave pentru depozitarea combustibilului (cărbuni).
4. Mic adăpost blindat; cazemată. — Din
germ. Bunker.