bunavoie - explicat in DEX



bunăvoie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUNĂVÓIE s. f. (În loc. adv.) De bunăvoie sau de bunăvoia mea (sau ta etc.) = nesilit de nimeni, din inițiativă proprie; de la sine, singur. – Bună + voie.

Alte cuvinte din DEX

BUNAVESTIRE BUNATATE BUNASTIINTA « »BUNAVOINTA BUNCAR BUNCEAG