bunavestire - explicat in DEX

bunavestire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÚNA-VESTÍRE s. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate anunțării nașterii lui Isus Cristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

bunavestire (Dicționaru limbii românești, 1939)
buna-vestíre V. vestire.

bunavestire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
Búna Vestíre (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Búnei Vestíri

bunavestire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Buna-vestire f. sărbătoare în amintirea sosirii îngerului Gavril, ca să vestească sfintei Fecioare nașterea Mântuitorului (25 Martie). [Traducere după slav. blagoveștenie].

bunavestire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. — Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

bunavestire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUNAVESTÍRE s. f. Numele unei sărbători religioase creștine (25 martie). – Din bună + vestire (după v. sl. blagovĕstenije).