bunastare - explicat in DEX



bunăstare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUNĂSTÁRE s. f. Situație materială bună, prosperă; prosperitate. [Gen.-dat.: bunăstării și (mai vechi) bunei stări] – Bună + stare (după germ. Wohlstand).

Alte cuvinte din DEX

BUNAR BUNAPURTARE BUNAOARA « »BUNASTIINTA BUNATATE BUNAVESTIRE