buna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÚNA s. f. Varietate de cauciuc sintetic. – Din
germ. Buna (denumire comercială).
buna (Dicționar de neologisme, 1986)BÚNA s.f.sg. Varietate de cauciuc sintetic. [< germ.
Buna – nume comercial].
buna (Marele dicționar de neologisme, 2000)BÚNA s. f. varietate de cauciuc sintetic, pornind de la buratienă. (< germ.
Buna, n.
com.)
buna (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÚNA s. f. sg. (
Tehn.) Varietate de cauciuc sintetic. –
Fr. buna.buna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)búna (cauciuc) (
înv.)
s. f.buna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÚNA s. f. (
Înv.) Varietate de cauciuc sintetic. — Din
germ. Buna (denumire comercială).