bunăoară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUNĂOÁRĂ adv. De exemplu, de pildă, cum ar fi, să zicem. [
Var.:
bunioáră adv.] –
Bună +
oară.bunăoară (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUNĂOÁRĂ adv. De exemplu, de pildă, cum ar fi, să zicem. [
Var.:
bunioáră adv.] – Din
bună +
oară.bunăoară (Dicționaru limbii românești, 1939)bunăoáră conj. (d.
bună și
oară ca it.
buon’ora și fr.
á la bonne heure). De exemplu:
un metal, bunăoară auru. – Și
bunioară.bunăoară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bunăoáră adv.bunăoară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bunăoară adv. de pildă. [Lit. odată și bine].
bunăoară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUNĂOÁRĂ adv. De exemplu, de pildă, cum ar fi, să zicem. [
Var.:
bunioáră adv.] —
Bună +
oară.