bumbăcar - explicat in DEX

bumbăcar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUMBĂCÁR, bumbăcari, s. m. Lucrător care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac (2); negustor de țesături de bumbac. – Bumbac + suf. -ar.

bumbăcar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUMBĂCÁR, bumbăcari, s. m. Lucrător care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac. – Din bumbac + suf. -ar.

bumbăcar (Dicționaru limbii românești, 1939)
bumbăcár m. Cel de face saŭ vinde lucrurĭ de bumbac.

bumbăcar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bumbăcár (rar) s. m., pl. bumbăcári

bumbăcar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bumbăcar m. 1. lucrător de bumbac, care îl scarmănă și îl toarce: 2. negustor de bumbac și de bumbăcării.

bumbăcar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUMBĂCÁR, bumbăcari, s. m. (Rar) Lucrător care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac (2); negustor de țesături de bumbac. — Bumbac + suf. -ar.