bumben (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÚMBEN adv. (
Reg.; în
expr.)
A dormi bumben = a dormi adânc.
A rămâne bumben = a rămâne nemișcat, țeapăn. –
Et. nec.bumben (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)búmben (-nă), adj. – Amorțit, țeapăn, insensibil.
Sb. bǫbĭnŭ „tobă”, după Scriban, de la
bumb. Este poate cuvînt expresiv.
bumben (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÚMBEN adv. (În
expr.)
A dormi bumben = a dormi adânc.
bumben (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)búmben (mai ales în expr.
a dormi/a rămâne ~) (reg.) adv.
bumben (Dicționaru limbii românești, 1939)búmben adv. (ca și
bumbăn, d.
bumb, adică „butuc, țeapăn”. Dic. Altgerm. 20).
Vest. A dormi bumben, a dormi țeapăn, a dormi buștean, a dormi adînc.
bumben (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bumben adv. țeapăn, ca un butuc:
toți dormiau bumbeni ISP. [Origină necunoscută].
bumben (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÚMBEN adv. (
Reg.; în
expr.)
A dormi bumben = a dormi adânc.
A rămâne bumben = a rămâne nemișcat, țeapăn. —
Et. nec.