bumbăci - explicat in DEX

bumbăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

bumbăci (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A căptuși cu bumbac; a vătui. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac.

bumbăci (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
bumbăci, bumbăcesc v. t. a bate

bumbăci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bumbăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 să bumbăceáscă

bumbăci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătui¹. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. — Din bumbac.