bumbăcel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUMBĂCÉL s. n. Ață de bumbac mercerizat (întrebuințată pentru broderie). –
Bumbac +
suf. -el.bumbăcel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUMBĂCÉL s. n. Ață de bumbac mercerizat (întrebuințată pentru broderie). – Din
bumbac +
suf. -el.bumbăcel (Dicționaru limbii românești, 1939)bumbăcél n., pl.
urĭ (dim. d.
bumbac). Ață de bumbac de brodat și (cînd e maĭ gros) de împletit. V.
tiriplic.bumbăcel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bumbăcél s. n.bumbăcel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bumbăcel n. ață de bumbac pentru cusut sau împletit.
bumbăcel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUMBĂCÉL s. n. Ață de bumbac mercerizat (întrebuințată pentru broderie). —
Bumbac +
suf. -el.