bumb (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUMB, bumbi, s. m. 1. (
Pop.) Nasture.
2. Mic ornament arhitectural de formă sferică.
3. Dispozitiv cu care se leagă coarda la unele instrumente cu coarde. –
Cf. magh. gomb.bumb (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bumb (búmbi), s. m. –
1. Nasture. –
2. Piesă sferică adaugată unui obiect, pentru a servi drept ornament, sau cu scopuri utilitare, buton.
Mag. gömb, gomb (Cihac, II, 486; Mîndrescu 143; DAR; Gáldi,
Dict., 86). Mai puțin probabilă este ipoteza lui Giuglea,
Dacor., II, 385, bazată pe
lat. bombus „obiect rotund” (
cf. REW 1199).
Der. bumbăreață, s. f. (tîrtiță, noadă);
bumbi (
var. îmbumba, îmbumbia),
vb. (a pune nasturi la o haină; a încheia cu nasturi);
bunghi, vb. (
Mold., a rotunji);
bumbișor, s. m. (plante: Erigeron acris; Anthemis tinctoria; Pyrethrum balsamita);
bumbuliu, adj. (rotund, sferic), care este posibil să reproducă
mag. gömbölü; bumburel, s. m. (coș, bubuliță);
bumburez, s. m. (grăunte; plantă Schoenus nigricans);
bumbașcă, s. f. (ac cu gămălie), din
mag. gömböstű; bumbușor, s. m. (plantă Bellis perennis);
desbumba (
var. desbumbia),
vb. (a descheia).
Vb. a bunghi se confundă uneori cu omofonul său
a bunghi „a privi”.
bumb (Dicționar de argou al limbii române, 2007)bumb, bumbi s. m. (eufem.) testicul.
bumb (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUMB, bumbi, s. m. 1. (
Pop.) Nasture.
2. Mic ornament arhitectural de formă sferică.
3. Cui în partea de jos a corpului instrumentelor cu coarde, de care este legat cordarul. –
Comp. magh. gomb.bumb (Dicționaru limbii românești, 1939)bumb m. (cuv. germanic înrud. cu engl.
bump, a.î. D. rom. vine ung.
gomb, sîrb.
gump, alb.
komp, și ngr.
kómbos, bumb, nod. V.
bumben).
Mold. Trans. Nasture.
Triv. (Munt., Mold.). Bumbăreață.
bumb (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)bumb, bumbdi, bumburi, s.m. –
1. Nasture: „Cu t’eptar cu bumburi multe” (Calendar 1980: 79).
2. Bani: „Da-mi-aș bumbii mei din ladă / Și averea din ogradă” (D. Pop 1970: 196).
3. Pastile, pilule, medicamente (ALR 1969: 151).
4. Cercei în urechi (ALR 1969: 47).
5. Roata cea mică din plita sobei (Faiciuc 1998).
6. Nume de fam. provenit dintr-o poreclă (Bumb, Bumbuț). – Din magh. gömb, gomb „nasture„.
bumb (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bumb s. m.,
pl. bumbibumb (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bumb m. Mold. nasture de metal:
un bumb galben de cristal AL. [Cf. ung. GOMB].
bumb (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUMB, bumbi, s. m. 1. Nasture.
2. Mic ornament arhitectural de formă sferică.
3. Dispozitiv cu care se leagă coarda la unele instrumente cu coarde. —
Cf. magh. gomb.